Bucătăria de birou: cafeaua de dimineață care unește firma
Bucătăria de birou din România a fost mult timp o încăpere de la capătul coridorului, cu un frigider, un cuptor cu microunde și două mese la care se mânca repede și se pleca înapoi la birou. Între timp a devenit locul în care se întâmplă cultura firmei: cafeaua de dimineață, care în multe sedii se bea împreună înainte de prima ședință, prânzul adus de acasă și încălzit la unu, tortul de ziua unui coleg, discuțiile de lângă espressor în care se stabilesc mai multe decât în unele ședințe. Firmele care au înțeles asta – mai întâi cele din IT și din centrele de servicii, astăzi tot mai multe – amenajează bucătăria cu aceeași atenție ca recepția și o folosesc ca argument la recrutare, într-o piață a muncii în care candidații compară sediile. O bucătărie prea mică la ora prânzului, cu scaune incomode și cu chiuveta plină de vase, le spune angajaților exact cât sunt prețuiți.
Bucătăria se proiectează după vârful dintre douăsprezece și două, nu după numărul mediu de persoane din încăpere. Asta înseamnă mese care să cuprindă majoritatea celor prezenți deodată, frigidere și cuptoare cu microunde dimensionate după numărul de caserole, nu după un litru de lapte, un espressor la care nu se face coadă, mașină de spălat vase și colectare selectivă pe drumul spre ieșire și o acustică ce permite conversația cu vecinul când patruzeci de persoane mănâncă în aceeași încăpere. În afara prânzului, același spațiu trebuie să funcționeze ca loc de întâlnire informal pentru doi, ca loc pentru discuția scurtă în picioare lângă espressor și ca ungherul în care un angajat poate sta cu laptopul și cu o cafea fără să deranjeze pe nimeni. Amplasarea în sediu decide reușita: destul de aproape de open space pentru a fi folosită, destul de departe de zonele de concentrare pentru a nu deranja și cu lumină naturală ori de câte ori planul o permite.
La Mercanti amenajează bucătării de birou, zone de relaxare și cantine de firmă cu mese, scaune și suprafețe italiene care rezistă folosirii zilnice de către mulți oameni și rămân primitoare după trei ani. Spuneți-ne câte persoane mănâncă deodată, dacă aveți catering și unde se află încăperea în sediu – propunem o amenajare care rezistă și la prânz, și vineri după-amiază.
Încă nu există produse pentru acest spațiu.
Întrebări Frecvente
Cât de mare trebuie să fie bucătăria când cea mai mare parte a firmei mănâncă între douăsprezece și două?
Socotiți că 60–70 la sută dintre cei prezenți stau așezați deodată la vârf și dați fiecăruia circa 1,2 metri pătrați la masă, plus loc pentru frigidere, cuptoare cu microunde, espressor, spălat și circulație. Pentru un sediu cu 60 de angajați prezenți, asta înseamnă o încăpere de 55–70 de metri pătrați, dacă prânzul trebuie să se desfășoare fără coadă și fără cineva care mănâncă în picioare. Este mai mult decât prevăd majoritatea proiectelor românești, și de aceea prânzul se revarsă în multe firme în open space, cu firimituri pe tastaturi. Dacă suprafața nu există, este mai bine să desenați bucătăria astfel încât să se deschidă spre o zonă alăturată – un lounge, o sală de proiect – care împrumută mese la prânz și funcționează singură restul zilei, decât să acceptați o încăpere prea mică în fiecare zi la ora unu.
Prânz de acasă sau catering – ce schimbă în amenajare?
Totul, și decizia trebuie luată înainte de desen. O firmă în care angajații își aduc prânzul de acasă are nevoie de frigidere dimensionate după faptul că toți pun o caserolă la nouă, de destule cuptoare cu microunde ca la ora unu coada să dispară în cinci minute, de blat lângă microunde pentru pus caserola, de o mașină de spălat vase care se golește și se umple fără să stea în drum și de locuri la masă pentru toți deodată. O firmă cu catering adus în caserole sau cu bufet are nevoie de un punct de servire cu două sensuri de circulație, de loc pentru cutii și de o pardoseală căreia nu îi pasă de vărsături. Multe firme românești sunt la mijloc: catering în zilele pline, prânz de acasă în celelalte – iar încăperea trebuie să deservească ambele variante fără să arate ca o cantină închisă. Blaturile și mesele sunt cel mai solicitat mobilier din tot sediul și se aleg în consecință, oricare ar fi modelul. Colectarea selectivă, cu fracții clare, este astăzi de la sine înțeleasă și lipsa ei se observă din prima zi.
Ce cere acustica unei încăperi în care patruzeci de persoane mănâncă și vorbesc deodată?
Mai mult decât în orice altă încăpere a sediului. O bucătărie cu suprafețe dure – faianță, sticlă, oțel – și patruzeci de persoane care vorbesc atinge un nivel de zgomot la care toți ridică vocea ca să fie auziți, iar prânzul devine obositor în loc de odihnitor. Ajută suprafețele fonoabsorbante în tavan și pe cel puțin doi pereți, mesele în grupuri în loc de un singur rând lung, ca discuțiile să rămână mici, și scaunele cu șezut sau spătar tapițat. Pardoseala într-o încăpere cu mâncare este rareori fonoabsorbantă, deci tavanul și pereții trebuie să preia toată sarcina. Amplasarea este cealaltă jumătate a acusticii: o bucătărie deschisă direct spre open space trimite zgomotul prânzului la cei care lucrează, iar o încăpere de la capătul coridorului nu este folosită. Soluția este o zonă intermediară – un lounge, un vestibul – care preia sunetul.
Espressorul trebuie să stea în bucătărie sau în open space?
În bucătărie sau chiar la intrarea ei, niciodată în mijlocul open space-ului. Espressorul este cel mai vizitat punct al unui birou românesc și adună oameni care vorbesc două-cinci minute cât așteaptă. În open space, aceste discuții devin zgomot pentru birourile cele mai apropiate; în bucătărie, devin întâlnirea informală pentru care există încăperea. Locul trebuie să permită ca trei-patru persoane să stea în picioare și să vorbească fără să blocheze pe următorul, cu un blat mic pentru ceașcă și recipiente pentru capsule și zaț. O masă înaltă în apropiere face firească discuția scurtă în picioare acolo, în loc de rezervarea unei săli. În clădirile cu mai multe etaje, un espressor pe etaj lângă bucătărie funcționează mai bine decât unul mare la parter la care nu coboară nimeni – iar coada de la nouă dispare.
Cum folosim bucătăria în restul zilei, când nu este ora prânzului?
Ca cea mai flexibilă încăpere a sediului, dacă este amenajată pentru asta. Între opt și douăsprezece și între două și șase, bucătăria este locul discuției scurte lângă espressor, al lucrului cu laptopul departe de propriul birou, al conversației informale dintre doi colegi și al tortului de vineri care adună tot etajul. Asta cere ca nu toate mesele să fie mese mari de prânz: un amestec de mese pentru patru-șase persoane, câteva mese înalte și un colț cu două fotolii dă încăperii mai multe fețe. Prizele la câteva mese permit o oră de lucru acolo. Iluminatul trebuie să poată fi redus după-amiaza, iar un ecran pe perete face încăperea utilă pentru ședințele cu toată firma. O bucătărie folosită o jumătate de oră pe zi este un metru scump; una folosită toată ziua este cea mai bună investiție din sediu.
Cum păstrăm ordinea în bucătărie când 60 de persoane o folosesc zilnic?
Amenajând-o astfel încât strânsul să fie mai ușor decât lăsatul în dezordine. Mașina de spălat vase stă acolo pe unde se trece firesc cu farfuria și cu ceașca, cu zona de debarasare și cu colectarea selectivă alături, ca gestul corect să dureze zece secunde. Frigiderele cu împărțire clară, un loc pentru caserolele de acasă și altul pentru resturile de catering, previn uitarea lucrurilor până când încep să miroasă. Suprafețele trebuie să fie ușor de șters și să reziste la asta, iar materialele poroase se evită la blat. Dulapurile închise pentru veselă, cafea și șervețele țin blaturile libere. În sfârșit, trebuie stabilit cine răspunde de ordine după prânz – în majoritatea firmelor românești funcționează un grafic, iar un grafic vizibil în încăpere merge mai bine decât un e-mail. O încăpere proiectată pentru folosire intensă cere mai puțină disciplină decât una proiectată pentru ziua inaugurării.
Cum amenajați bucătăria de birou și zona de relaxare în cinci pași: de la prânzul de la unu la vineri după-amiază
Pentru cei care planifică bucătăria firmei – office manager, administrator de clădire sau arhitect. Cinci pași care pleacă de la obiceiurile reale de masă și de pauză ale sediului și ajung la o încăpere folosită de la cafeaua de dimineață până la tortul de vineri.
Numărați prânzul și cartografiați pauzele într-o săptămână tipică
Notați timp de o săptămână câte persoane mănâncă deodată între douăsprezece și două, dacă mâncarea este de acasă sau de la catering, câți mănâncă la birou și de unde se ia cafeaua. Înregistrați și întâlnirile informale: unde apar, cât durează și dacă deranjează pe cineva. Aceste cifre – nu numărul de angajați de pe statul de plată – decid mărimea încăperii, numărul de locuri, numărul de frigidere și cuptoare cu microunde și locul espressorului. Întrebați totodată angajații ce le lipsește; răspunsul este de obicei loc, liniște și un loc decent de stat.
Așezați încăperea între open space și liniște, cu lumină naturală dacă se poate
Alegeți o amplasare destul de apropiată de posturi ca încăperea să fie folosită și în afara prânzului și destul de separată ca zgomotul prânzului să nu ajungă în zonele de concentrare. O zonă intermediară – un vestibul, un lounge, un coridor lat cu mese înalte – preia sunetul și oferă totodată un loc pentru discuția scurtă. Acordați prioritate luminii naturale: o bucătărie fără fereastră devine un loc în care se mănâncă repede și se pleacă, iar în decembrie fereastra este ceea ce transformă prânzul într-o pauză. Așezați espressorul la intrarea în încăpere, ca să adune oamenii fără să îi treacă prin mijlocul prânzului.
Dimensionați frigiderele, cuptoarele cu microunde și cafeaua pentru vârf, nu pentru medie
Numărați caserolele într-o marți de februarie, când toți sunt la birou, și dimensionați frigiderele după asta. Puneți destule cuptoare cu microunde ca la ora unu coada să dispară în cinci minute, cu blat alături. Așezați spălatul, debarasarea și colectarea selectivă într-o zonă proprie pe drumul spre ieșire, invizibilă de la mese. Alegeți blaturi care rezistă la caserole fierbinți, la vărsături și la spălatul zilnic și dulapuri închise pentru veselă și cafea, ca mesele să rămână libere. Espressorul are blatul lui, cu loc pentru trei persoane care așteaptă, un recipient pentru capsule și unul pentru zaț. La catering: două sensuri de circulație la servire și o pardoseală care rezistă la cărucioare și vărsături.
Alegeți mesele, scaunele și acustica pentru vârf și dați încăperii mai multe fețe
Dimensionați locurile pentru 60–70 la sută dintre cei prezenți deodată, în grupuri de patru-șase în loc de un singur rând lung, ca discuțiile să rămână mici. Completați cu mese înalte și cu un colț cu fotolii, ca încăperea să funcționeze restul zilei. Alegeți scaune care rezistă folosirii frecvente și se șterg ușor și mese cu canturi pe care spălatul zilnic nu le strică. Tratați acustic tavanul și cel puțin doi pereți, pentru că pardoseala nu poate; cereți coeficienți de absorbție documentați. Trageți prize la câteva mese și planificați un iluminat care poate fi redus după-amiaza.
Rodați încăperea două săptămâni și stabiliți regulile împreună cu cei care o folosesc
Deschideți încăperea fără festivitate și observați primele două săptămâni: unde se face coadă, unde se adună vasele, ce mese nu sunt folosite, unde stau oamenii în picioare și vorbesc. Corectați aranjamentul pe baza acestor observații. Stabiliți apoi, împreună cu angajații, cine strânge după prânz, cum se golesc frigiderele vinerea și unde se sortează capsulele și deșeurile, și afișați graficul la vedere în încăpere. O bucătărie amenajată după felul în care sediul face pauză în realitate are nevoie de puține reguli; una amenajată după un desen are nevoie de multe și niciuna nu este respectată.