Pe impasse Ronsin, în arondismentul al XV-lea al Parisului, Constantin Brâncuși a lucrat din 1916 până la moartea sa, în 1957. Centrul Pompidou povestește cum a ocupat acolo două, apoi trei ateliere alăturate și a dărâmat pereții dintre ele ca să obțină primele două încăperi în care își arăta lucrările; în 1936 și în 1941 a mai adăugat două spații, pentru lucrările în curs, cu bancul de lucru și uneltele lui. În 1922 nu a putut ajunge la New York, la o expoziție în care erau prezentate 21 de sculpturi ale sale, și a primit în schimb fotografii. Așezate lângă pereți, amestecate cu lucrările altor artiști, sculpturile i s-au părut, scrie muzeul, obiecte inerte, care își pierduseră capacitatea de a se extinde în spațiu. Din anii 1920, atelierul a devenit locul în care își prezenta munca și, în cuvintele aceluiași text, o operă de artă de sine stătătoare.
În 1956 l-a lăsat în întregime statului francez, cu lucrări terminate și schițe, cu mobilier, unelte, bibliotecă, discuri și fotografii, cu o singură condiție: să fie reconstituit așa cum avea să arate în ziua morții lui.
Deschid cu această încăpere pe site-ul românesc pentru că în ea se vede, mai bine decât în orice tabel, ideea pe care o susțin aici: lumea își cumpără mobilierul de birou mai ales din alte țări decât Italia, iar Italiei îi cere o singură încăpere, cea în care cineva ia decizii și în care fiecare obiect trebuie să spună ceva despre el. Cred că un birou directorial se judecă așa cum a ajuns Brâncuși să-și judece sculpturile: după locul pe care îl ocupă printre celelalte lucruri din cameră.
Cu un scor de 90, ierarhia pare explicația firească. Cererile primite de noi n-o confirmă
Modelul lui Hofstede măsoară cât de mult acceptă o societate ca puterea să fie împărțită inegal. România are aici 90: oamenii acceptă, scrie The Culture Factor, o ordine ierarhică în care fiecare are un loc ce nu mai cere nicio justificare. Italia are 50, Franța 68, Statele Unite 40. Cu asemenea cifre, cea mai la îndemână explicație pentru cererea de birouri directoriale ar fi rangul: acolo unde șeful stă mai sus, biroul lui ar conta mai mult. Formularele site-urilor noastre nu merg în această direcție. Site-ul pe care biroul directorial are ponderea cea mai mare, lamercanti.us, se adresează țării cu scorul cel mai mic dintre cele patru, iar pe lamercanti.fr, într-o țară cu 68, biroul directorial adună 17,5% din cererile legate de catalog. Sunt cereri primite de un distribuitor italian, nu preferințele unei țări întregi, iar pentru România nu avem încă nicio cifră; dar dacă rangul ar conta, ar trebui să se vadă măcar între aceste site-uri.
Ceea ce caută cine ne scrie ține, prin urmare, mai mult de cameră decât de organigramă.
Italia este al doilea furnizor al României, și totuși aproape nouă dolari din zece merg în altă parte
La scară mondială, datele UN Comtrade pentru 2023 așază Italia departe de primul loc. La mobilierul de birou din lemn, cel mai mult exportă China, apoi Canada, Polonia și Vietnam, iar Italia vine a cincea dintre țări; la cel din metal, înaintea ei se află China, Canada și Germania.
România e un caz aparte, și merită privit de aproape. În 2023 a importat mobilier de birou din lemn în valoare de 21,5 milioane de dolari americani și din metal în valoare de 15,4 milioane. La lemn, Polonia a vândut cel mai mult, 5,2 milioane, iar Italia a urmat-o, cu 2,8 milioane; la metal, pe primul loc a stat China, cu 3,0 milioane, urmată de Ungaria și Germania, iar Italia a fost a patra, cu 1,4 milioane. Adunate, cele două capitole fac 36,9 milioane, din care Italiei îi revin 4,2 milioane, adică 11,3%. Este al doilea furnizor al României după Polonia, mai sus decât stă în clasamentul mondial al exportatorilor, dar restul de 88,7% vine din alte țări. Sumele și procentele sunt calculul nostru, pe cifrele UN Comtrade din 2023.
Drumul are și sens invers. În același an, România a exportat mobilier de birou din lemn în valoare de 15,3 milioane de dolari americani, iar Italia a fost a doua ei destinație, după Germania.
Ce nu arată aceste cifre trebuie spus o dată: codurile vamale 940330 și 940310 privesc mobilierul de birou din lemn și din metal, scaunele stau într-un alt capitol, iar biroul directorial nu se deosebește acolo de o masă de open space.
Din fiecare 100 de dolari plătiți de România în 2023 pentru mobilier de birou din lemn și metal adus din import
Polonia: 15,6
Italia: 11,3
China: 10,3
Germania: 9,7
Turcia: 7,0
toate celelalte țări împreună: 46,1
Ce ni se cere din afara Italiei
Din 2017 încoace, formularele site-urilor noastre au adunat 8.912 cereri, dintre care 6.694 au venit din afara Italiei. Dintre acestea din urmă, 3.028 se refereau la o categorie precisă din catalog, iar în acest grup biroul directorial ține 42,6%, iar birourile luate împreună 74,2%. Pe lamercanti.us, din 1.142 de cereri, 93,6% privesc un birou și 72,5% un birou directorial. Site-ul lamercanti.ro nu are încă un istoric al său: în fișierul nostru de cereri, actualizat pe 17 septembrie 2026, nu figurează nicio cerere trimisă de pe acest site, așa că cifrele de mai sus sunt ale celorlalte site-uri și le citesc ca atare.
Banii României pentru mobilier de birou merg în cea mai mare parte în alte țări decât Italia; din străinătate, ceea ce ni se cere nouă este, înainte de orice, biroul.
Camera de lucru ca portret are un nume italian
În secolul al XV-lea, în multe case și palate, o încăpere a fost rezervată studiului și meditației și a primit un nume italian: studiolo. Potrivit unui eseu publicat de Italian Renaissance Learning Resources, proiect realizat împreună cu National Gallery of Art din Washington, a avea o asemenea cameră însemna a te declara om de cultură. Unul dintre ele se află astăzi la Metropolitan Museum din New York, care l-a achiziționat în 1939: Federico da Montefeltro l-a comandat pentru palatul său din Gubbio, cam între 1478 și 1482, după desenul lui Francesco di Giorgio Martini, iar lucrarea s-a făcut în atelierul lui Giuliano da Maiano, din nuc, fag, palisandru, stejar și lemn de pomi fructiferi. Un altul a rămas la Urbino, în Palatul Ducal. Când s-a redeschis pentru public, pe 30 mai 2025, revista Artribune l-a descris drept cea mai intimă încăpere a apartamentului lui Federico și, totodată, cea mai reprezentativă pentru figura lui publică; pe pereții lui stăteau portretele a douăzeci și opt de personalități ale Antichității și ale Evului Mediu.
Între studiolo-ul de la Urbino și atelierul de pe impasse Ronsin sunt mai bine de patru secole, și totuși le citesc ca pe două variante ale aceleiași idei: camera în care lucrezi spune cine ești prin felul în care lucrurile din ea stau împreună. La Urbino ideea trece, în lectura mea, prin cele douăzeci și opt de chipuri de pe pereți; la Brâncuși, prin sculpturile pe care, scrie muzeul, le muta aproape zilnic până găsea unitatea care i se părea cea mai dreaptă.
Cine intră citește toată încăperea
În 2002, Samuel Gosling și trei colegi au publicat în Journal of Personality and Social Psychology un studiu intitulat A room with a cue. Observatori care nu îi cunoscuseră niciodată pe ocupanți s-au uitat la birourile și la dormitoarele lor și le-au descris personalitatea. Impresiile unor oameni diferiți, luate separat, s-au dovedit asemănătoare între ele, au arătat o anumită acuratețe și se sprijineau pe indicii de încredere din cameră.
Pentru cine lucrează zilnic acolo, consecința e practică. Indiciile pe care se sprijină vizitatorii stau în cameră, deci se pot alege: un lemn, o proporție, ordinea de pe blat, locul scaunului pentru oaspeți. Studiul se oprește la personalitatea percepută și nu spune nimic despre autoritate sau despre ce face vizitatorul după aceea; arată însă că ceea ce citesc niște străini are o bază în ce văd. Cine își alege obiectele cu grijă își alege, într-o anumită măsură, și felul în care va fi citit, într-o cameră pe care o locuiește el înaintea oricui, în fiecare zi de lucru.
Biroul se alege împreună cu ce stă în jurul lui
Sfatul pe care îl dau oricui se uită la un birou directorial este să nu-l privească singur, ca pe o sculptură fotografiată lângă un perete. Blatul, comoda din spate, corpurile de depozitare și scaunele pentru oaspeți formează împreună ceea ce citește cel care intră, iar coerența lor se simte și în confortul celui care lucrează acolo: fiecare lucru la îndemână, nimic în plus pe masă. Diferențele dintre stiluri și felul în care un birou devine un sistem sunt explicate pe larg în articolul despre cele patru familii ale biroului de direcție.
Dintre toate fișele de produs, cea care a adunat cele mai multe cereri din străinătate este cea a biroului Jera de la Las Mobili: 789, adică 11,8% din cele 6.694. Cifra spune de pe ce pagină ni s-a scris, nu ce căutase omul înainte să ajungă acolo.
Când vindea o sculptură, scrie muzeul, Brâncuși punea în locul ei mulajul din ipsos, ca să nu se piardă unitatea ansamblului. Cine alege astăzi biroul de la care va conduce poate păstra de la el o întrebare, pusă înaintea oricărui catalog: ce ar lipsi din cameră dacă piesa aceasta ar fi scoasă? O cameră de conducere se judecă după golul pe care l-ar lăsa fiecare lucru din ea.
Răspunsuri rapide
De unde importă România mobilier de birou?
Potrivit UN Comtrade, în 2023 primul furnizor de mobilier de birou din lemn a fost Polonia, iar la cel din metal China. Italia a fost a doua la lemn și a patra la metal; pe ansamblul celor două capitole, a doua după Polonia.
Explică ierarhia cererea de birouri directoriale?
Cererile primite pe site-urile La Mercanti nu o susțin: lamercanti.us, adresat unei țări cu 40 pe scara Hofstede, are cea mai mare pondere a birourilor directoriale, iar lamercanti.fr, într-o țară cu 68, are 17,5%. Sunt cereri către un distribuitor italian, nu preferințe naționale.
Ce este atelierul Brâncuși și unde se află?
Este atelierul de pe impasse Ronsin din Paris, în care Constantin Brâncuși a lucrat din 1916 până în 1957 și pe care l-a lăsat statului francez cu condiția de a fi reconstituit. Reconstituirea actuală, a arhitectului Renzo Piano, se află lângă Centrul Pompidou; pe durata lucrărilor de renovare a centrului, operele s-au întors în muzeu și în depozitele lui, iar clădirea, numită Pavillon Brancusi, găzduiește expoziții temporare.
Ce este un studiolo?
Camera de studiu care s-a răspândit în secolul al XV-lea în multe case și palate ale Renașterii italiene; a o avea însemna a te prezenta ca om de cultură. Cel comandat de Federico da Montefeltro pentru Gubbio este la Metropolitan Museum din 1939, altul se află în Palatul Ducal din Urbino.
Ce spune un birou despre cel care îl ocupă?
Potrivit studiului lui Gosling și al colegilor săi din 2002, observatori care nu îl cunosc pe ocupant își formează, doar privind încăperea, impresii asemănătoare despre personalitatea lui, cu o anumită acuratețe.